Circuitul birturilor în natură

De când aveam eu vreo 14 ani, băun prin birturi. Ele sunt după cum urmează:

1. Cargo, 14 ani. Știți hipsterii minori din Irish care vin dimineața, comandă o cafea și pierd vremea pană la   ora 14 pe aceeași cafea? Mno, așa faceam și eu. Drept urmare, mi-am luat interdicție. :D

2. Inca, 14 ani. . Știți hipsterii minori din Irish care vin dimineața, comandă o bere și pierd vremea pană la   ora 14 pe aceeași bere, dar totuși pleacă cu mai mult de o bere la bord? Mno, așa faceam și eu. Drept urmare… wait for it…. NU mi-am luat interdicție. :D

4. Taine-Bunker, 16-17 ani, liceu. “Am 16 ani fac ce vreau eu!”.  Plecam în Taine, de cele mai multe ori cu frate-mio, după câteva tequille mergeam în Bunker unde continuam. Seara se termina cu o intrare spectaculoasă pe geamul camerei ca să nu trezim lumea din casă.

Tot într-o seară de genul ăsta “o dată implineste Tudor 18 ani”, dar despre asta voi scrie alt articol.

4. Garaj Pink Freud, 19 ani. În birul ăsta mă simțeam ca acasă. Dacă se îmbăta barmanul, stăteam la bar eu, dacă era chef puneam muzică de cele mai multe ori. Eu făceam service, eu consumam valoarea lui. Tată-mio făcea service, eu consumam valoarea lui. Cântam cu lumea la chitară într-o zi de duminica, la 3 noaptea mă dădea afara sau îmi lăsa cheile. Birtul ăsta era un fel de cameră de cămin cu chefuri groaznice. Excelent.

5. Little Pub, 20 ani. Ioai, aici îs multe chestii. Pe scurt: Garaj Pink Freud pe steroizi. 3 luni de chefuri. Bere  ieftină/moca. Pe lung, poate o sa scriu un articol despre asta.

6. Irish Public House, 16-21 ani. În birtul ăsta umblu de ani buni de zile. E un loc destul de liniștit, dar nu plictisitor, cu o personalitate aparte. Ce-mi place cel mai mult aici este muzica de pe tonomat. Atmosfera, este una clasică de pub, cu zumzetul de berărie care mie îmi place enorm.În locul ăsta, fac service și seara vin sa-mi beau berea.

TIP: Încercați dimineața minorele de la etaj, sunt delicioase.

Pe lângă astea tre’ să mentionez:

Tare: Birtul din care nimeni nu iese treaz.

Alf: Locul cu cea mai proasta cafea si cei mai multi gandaci in care am fost. Totusi, locul în care mi-am petrecut 4 ani de liceu,.

Roy: Locul unde mânci o pleskavica după o noapte grea, bei o bere și pleci liniștit acasă.

Birturi în care pot spune că aș putea să ies oricând în Timișoara sunt puține sau s-au închis din din lipsă de clienți, sau poate am crescut eu. În orice caz, aștept recomandări. Cheers!

 

Cum decurge o zi rezervată doar mie

Leapșă primită de la Oana

În primul rând, mă trezesc bătut de prea mult somn pe la ora 15. Dacă am chef îmi beau cafeaua de dimineață, fumez 3-4 țigări, iar după aceea mă apuc de treabă:

Ora 16.30: Îmi descarc niște filme.

Ora 20:00: Pun pe pauză mizeria de film la care mă uitam și mânc ceva.

Ora 21:00: Cânt nițel la chitară sau mă uit dacă a mai apărut ceva muzică bună.

Ora 22:00: Mă pun în pat ca o legumă și îmi reiau activtățile culturale.

Ora 1:00: Dorm ca un prunc și ma trezesc a 2-a zi la ora 8 dimineața bătut de la prea mult somn.

Leapșa merge mai departe la un blogger oarecare ce ma citește.

 

Anul nou muzică-mi aduce

Anul ăsta au apărut niște albume pe care le aștept de o vreme bună. Ele sunt după cum urmează:

1. The Kooks – Junk of the heart

The Kooks m-am lovit prima dată prin 2008 când îmi plăcea piesa Naive. După aceea am prins un concert de-a lor și m-au cucerit. Albumul nou, spune Richie, e apărut încă de anul trecut. Este un album bun, o combinație intre Konk și Inside in, Inside out, într-un stil care bate mai mult înspre Inside in, Inside out. Momentan recomandarea casei este piesa How’d you like that.

2. The Maccabees – Given to the wild

Pe oamenii ăștia i-am văzut anul trecut în prima zi de Sziget, cu câteva ore înainte să fiu repatriat din cauza unor cârje personale. Înainte de concert nu știam nimic despre ei înafara de faptul ca sună bine. Ei bine, după concert am realizat ca știam și o piesă de la ei de pe ceva CD de la Beck’s. Mno, din momentul ala trupa a intrat la categoria Obsesii Muzicale de-a lui Tudor. Albumul nou m-a cucerit din prima. L-am cumpărat de la baieți, l-am bagat în AIMP (da, sunt hipster, nu mai folosesc Winamp) si l-am ascultat cap-coada. A 2-a zi era deja in heavy rotation la mine pe telefon. Comparativ cu Wall of Arms este putin mai dark, dar cam in același stil. Multe piese sunt pe rețeta No Kind Words: început chill/bridge ceva mai alert/sfarșit epic. Una peste alta, este un album cu piese bine legate, un sound nou dar nu diferit de cel vechi, un album demn de a deveni obsesie.

Recomandarea casei: Tot albumul.

Din categoria piese si trupe care m-au obsedat zilele astea avem:

Pe locul 1: The Vaccines – All in White

Locul 2 este ocupat de: Gotye – Somebody That I Used To Know

Locul 3: Manic Street Preachers – Postcards From A Young Man

 

TUDOR REVINE!!!!!!!11!1

În stilul cu care v-am obișnuit deja, Tudor Revine!!!!!