Sindromul “Trăim în Romania” sau Monologul patriotului ratat.
Eu sunt angajat într-o firma, şi în această firmă am nişte colegi de lucru. (Evident.). Ei bine, aceşti colegi, şi discuţiile lor, m-au pus puţin pe gânduri.
Personal, consider ca sunt un om de viaţă, care în general profită de orice ocazie de a ieşi din monotonia oraşului. Înca nu am ajuns să sufăr de aşa-zisul sindrom “Trăim in Romania”.
Să vă vorbesc puţin despre această specie majoritară la noi in ţară:
În general sunt oamenii care pentru 100 de lei economie preferă să îşi petreaca vacanţa la Sovata, Călimaneşti, Băile Felix, Herculane, Staţiunea de interes naţional (după cum scrie la intrare) Buziaş, Techirghiol, sau mai rău, preferă să stea în faţa televizorului să îl urmareasca pe Dan Negru/Dan Diaconescu sau să pună murături. Sunt oamenii care au renunţat sa aibă orice aspiraţie, care se complac în monotonia de zi cu zi, şi lucrurile ieşite din comun pentru ei sunt mondenitatile de la TV sau crimele de la ora 5. Partea proastă e că ei sunt majoritari în mult iubita noastră patrie.
Eu personal m-am saturat să aud discuţii de genul “Bă, eu nu mă duc la vot pentru că oricum nu se schimbă nimic sau pentru că oricum o să se fure pe rupte”. Îmi cer scuze dacă o sa spun o prostie, dar la o prezenţă de 27%, chiar nu cred că o sa se schimbe ceva. Adică, ok, inţeleg că nu mai crezi că se schimbă ceva, dar să nu uităm că o parte din voi, aceşti 83% aţi scandat în ‘89 că vreţi alegeri libere şi majoritatea dintre voi v-aţi bucurat când v-aţi dobandit acest drept. Părerea mea este că dacă nu încerci să schimbi ceva, nu ai niciun drept să te plângi despre sistemul politic, sau să protestezi pentru că politicienii nu îţi fac pe plac.
De asemenea, mă mai deranjează discuţiile în care subiectul este o problemă a orasului, sau a sistemului de stat, sau de civilizaţie (ex. Sistemul de salubritate, oamenii care stau în tramvai şi scuipa seminţe pe jos etc.) şi concluzia trasă este “Trăim in România”. De parcă ăsta ar fi normalul. Nu, nu este normal ca firmele de salubrizare să aibă atât de lucru, nu este normal ca geamurile de la tramvaie sa fie pocnite de pietre, nu este normal sa nu iei nicio masură.
Mai sunt oamenii care aruncă gunoi pe jos, sau fură folosind ca scuză faptul că toată lumea face la fel. Ei bine, gandeşte-te câţi fac ca tine.
Parerea mea este că românul nu este conştient că intr-o democraţie masele fac diferenţa.
Închei postul cu o intrebare legata de campanii lectorale:
Dacă fiecare candidat la preşedenţie/primărie/parlament/etc este obligat să aibă un anumit plan de guvernare, sau cum i-o zice, de ce tot ce ştie romanul de rând (adică masele) este poza candidatului, sau cum arată degetul lui (care intotdeauna este indreptat inspre tine) şi eventual sloganul lui.
